Am numai aceste zdrenţe pe mine,
Dar dacă vii şi mă îmbraci
Cu prezenţa Ta,
Voi avea veşmântul de care am nevoie.
Vino, umple-mă, spală-mă,
Auzi-mi strigătul meu,
Stârneşte-mi sufletul pentru Tine
Inflăcărează-l.
Sunt aşa gol înăuntru,
Am nevoie să simt
Dulcea Ta prezenţă ce-mi dă putere
Adânc în interiorul meu,
Sunt aşa pierdut fără Tine...
Râul Tău de foc purificator
Coboară peste mine precum talazurile
Peste trupul meu obosit
Ce tremură din cauza a ceva
Mult dincolo de înţelegerea mea...
Încet mă acoperă de la cap
până în vârful degetelor şi
îmi ia fiecare fărâmă de energie
în timp ce mă prăbuşesc sub
puternicele rafale ale harului
şi îmi ia durerea,
remuşcarea şi ruşinea
eliberând un suflet prizonier,
frângând cătuşele
şi lanţurile de la picioare.
Vii cu aşa putere,
Şi mă pierd în Tine,
Mă inviţi să mă înalţ în zbor spre cer
Aşa cum vulturii se-nalţă.
Tu mi-ai dat pacea
Care întrece înţelegerea;
Tu ai luat regretul
Şi tot Tu, mi-ai dat iertare,
mi-ai luat goliciunea,
şi ai turnat ungerea Ta în vidul meu
ce are forma TA.

© Sabina Rosca